Scurt Istoric

Situată în sud-vestul județului Dolj, în inima Câmpiei Băileștiului și în proximitatea râului Desnățui, comuna Urzicuța (formată din satul de reședință Urzicuța și satul Urzica Mare) este o așezare cu adânci rădăcini agrare, a cărei evoluție a fost modelată de fertilitatea Câmpiei Olteniei și de rutele istorice ale regiunii.

Primele atestări scrise ale satelor din zonă apar în hrisoavele domnești ale Țării Românești din secolele XVI–XVII, perioadă în care moșiile din Câmpia Olteniei erau stăpânite fie de mănăstiri mari (precum Mănăstirea Tismana sau mănăstirile din Craiova), fie de boieri olteni apropiați divanului domnesc.

În această perioadă feudală:

• Satele funcționau în regim de clăcășie, țăranii cultivând pământul boieresc și plătind dijme în cereale și animale.
• Relieful neted și cernoziomul fertil au favorizat creșterea cerealelor și a animalelor, dar au expus așezarea la incursiuni de pradă ale trupelor otomane din pașalâcurile de la sud de Dunăre (Vidin), aflate la mică distanță.